miercuri, iunie 02, 2010

Soapte...

Soapte... Imi soptesc gandurile iar tu le auzi si vii sa locuiesti, for a while in my mind, unde sufla adieri care imi ravasesc gandurile...

2 comentarii:

Another spunea...

Şoapte...

Sunt nopţi în care descopăr în ochii acelei femei
Argintul viu al zăpezilor iarna,
Ecourile timpului bântuind primăvara,
Câmpia de vară, aşezată-n amurg pentru închinăciune,
Sau toamna, căderea frunzelor, simfonie eternă...

Şoaptele mele semănă atunci cu ale ei -
Cuvintele îndrăgostiţilor, uitate pe rouă,
Strivesc umbra amintirilor
Unui trecut care n-a fost al lor

Another

http://www.youtube.com/watch?v=0zpaPX_5hwo&feature=related

Mihaela01 spunea...

Si vom sorbi apoi soaptele magice uitate de tine pe roua, impreuna cu toate adierile ce vin odata cu ele...

Oh yes, saxofonul; ce frumos exprima! ... :)