Ce este mai real? Ceea ce exista inafara ta, lucruri care nu au nicio legatura cu tine? Sau ceea ce este in sufletul si in mintea ta, realitatea pe care ti-o zamislesti prin trairile si gandurile si tot ceea ce este in mintea si in sufletul tau, lucruri care sunt in interiorul tau si care te insotesc pretutindeni?
Se poate accesa orice realitate paralela sau cu care ne intersectam si pe care in mod obisnuit nici macar nu o observam :). Ea (realitatea) este acolo...
Take my love, take my heart, carry me with you in your dreams...
7 comentarii:
Cineva mi-a spus cânva că viaţa însăşi este o simulare nefericită a realităţii...
Da, este o simulare nereusita a unei (alte) realitati mai fericite... :) si care exista.
Another, eu cred ca oamenii s-au obisnuit cu chestiile naspa atat de mult incat au ajuns sa fie suspiciosi fata de lucrurile frumoase, sensibile si gingase care reprezinta de fapt realitatea aia originala :)))).
Am ajuns să fim suspicioşi în faţa normalului, da!
Într-o zi, Dumnezeu a coborât pe Pământ şi oamenii s-au întrebat dacă este chiar El.
Ei bine, noi trăim într-o societate în care se vor impune ideile celor care nici măcar nu-L vor fi văzut şi vor dovedi până la urmă că nici măcar nu există!
Anormalul văzut ca normal. Realitatea deformată.
E foarte interesant ce spui :) si adevarat.
Dar, vorbeam de speranta, remember?
Nu vreau sa cred decat ceea ce este in sufletul meu, eu simt si pt mine este palpabil ceea ce gasesc acolo. Este realitatea mea, este frumoasa iar EL este si va fi mereu acolo, cu mine. Daca privesti mai mult spre interior decat spre exterior poti sa vezi lucruri frumoase in mod predominant si astfel sa faci balanta sa incline macar un pic spre ceea ce vrei tu.
Ceea ce este în sufletul nostru s-ar putea întâmpla să fie la fel de ralativ ca ceea ce trăim şi vedem.
Ceea ce nu stiu eu Abby, este daca ceea ce e in sufletul meu reflecta realitatea exterioara, sau realitatea exterioara reflecta ceea ce este de fapt in sufletul meu?! :)
P.S. Thanks for visit :).
Realitatea exterioară se reflectă în sufletul fiecăruia. Vrem, nu vrem, nu putem scăpa de ceea ce trăim în fiecare zi. Mai modelăm noi ce mai modelăm, dar amprenta mulţimii nu neapărat de oameni, dar şi de oameni, se lasă ca o pecete.
Trimiteți un comentariu