Au trecut 20 de ani de la revolutia din decembrie '89. Pare incredibil pentru ca mie mi se pare ca a fost ieri. Absolut in fiecare an din cei 20 care au trecut, in perioada aceasta traiesc niste emotii teribile iar cand revad imaginile de atunci parca ar fi dintr-o alta viata si mi se pare ca seamana cu un fel de apocalipsa. De fapt a fost sfarsitul unei lumi...
Pentru mine revolutia a insemnat redefinirea mea ca om si ma bucur enorm ca am fost contemporana cu acest eveniment si de asemeni cu perioada urmatoare, cu toate imperfectiunile ei care nu sunt putine...
Nu gresesc cand spun ca viata mea a inceput atunci, pana in acel moment fiind intr-un fel de semiadormire :)
Dupa aceea am putut sa ma manifest si sa traiesc in functiie de alegerile pe care voiam sa le fac, si sa culeg consecintele actiunilor si stradaniilor mele.
Insa cel mai important lucru pentru care trebuie sa-i multumesc lui Dumnezeu zilnic, este faptul ca pe tot parcursul perioadei comuniste "mi-a protejat mintea si sufletul de otravurile acelor vremuri- compromisul, complicitatea, lasitatea, pragmatismul de mic nomenclaturist". Din fericire am constatat de curand ca mai exista cativa oameni (prea putini) care au scapat nevatamati...
2 comentarii:
Cred ca oricine a trait acele evenimente a ramas oarecum marcat...
Da, iar acele evenimente vin sa intensifice trairile din perioada aceasta a Craciunului... Pentru mine asa va fi toata viata fie ca vreau fie ca nu :)
Trimiteți un comentariu